Şi vreau să joc un joc de când eram copii
Că poate în miracol totul se va preface,
Să imi găsesc speranţa, curajul cel dintâi.
Eu ochii i-am închis, mâna o am întinsa,
De vraja jocului copilăresc mă simt cuprinsă,
De vreau acum în palmă,eu să primesc-napoi
Este iubirea ta şi-o viaţă lunga, cu noi doi.
Dar ştiu că tu în jocul meu, nu vei intra
Şi-n palmă voi primi doar amintirea ta.
Tu eşti”pierdutul”meu, tu eşti misterul,
Cu sufletul de piatra şi rece cum e fierul.
Din jocul meu, tu ai plecat tăcând în nefiresc.
Vezi? eu strang acuma palma, şi jocul îl opresc,
În viaţă omul simte, si gustul dulce, şi amar
Doar în iubire, dragoste, de care n-ai habar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu