Ninge peste mine, ninge şi în suflet,
Neaua albă se topeşte de durere,
Viscolul năpraznic şuieră în vuiet,
Vrând parcă, cu toate să-şi spună
O părere.
Ninge peste anii mei ce au trecut,
Mă văd înotând prin zăpadă
Şi mă opresc durerea să ascult,
În noaptea geroasa el, sufletul
mai rabdă.
Ninge şi albul iernii e imaculat,
Puritatea culorii în mine pătrunde,
Să lase un suflet mai alb şi curat,
Durerile vechi sub albul-i omăt,
Ninsoarea ascunde.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu