Pe drumul spre-nainte

Eu m-am născut pe un tărâm de ţară

Curat ,frumos, il văd şi azi ca-ntâia oară.

De la parinţi am învaţat ce-i sârguinţa

Şi cum să fac, să-nving azi neputinţa.

Şi dacă, atuci copil la ei cand eu eram,

Zburam ca guguştiucul zglobiu din ram în ram,

Acum la poarta vieţii eu singură mă simt,

Şi de a mea tristeţe, e greu ca să mă mint.

Eu pun un lacăt, două si uşa să ferec

Durerilor noian ce peste prag îmi trec.

În loc de uşa aş pune un văl ca de mătasă,

Nimic din cele rele, să nu mai intre-n casă.

Eu totul am spalat cu lacrimi mii si mii

Si nu am vrut sa cred ca tu n-o sa mai vii.

Acum c-am inteles eu sensul vietii  sfinte,

Ma-ntorc tacuta  la o viata spre inainte.

Pe drumul spre-naite voi merge negreşit,

Să recladesc din nou tot ce eu am iubit,

Şi ce a fost durere voi scoate azi din minte,

Căci nu mai are loc pe drumul spre-nainte.