miercuri, 8 februarie 2012

Singurătate

Noaptea ascunde vântul în beznă,
În ploaie mă caţăr, hoinar de apuc,
Simt tăcerea prelinsa spre gleznă,
Vreau drumul lumină, îl caut năuc.

Tâmplele-mi ard în alb de cenuşe,
Privirea o simt adiere de vânt,
Toată simţirea o am în catuşe,
Braţele, fulgere…vii, spre pământ.

Ploaia şi vântul încep să destrame,
Negura nopţii, norocul de scame,
Arunc fluturând gând bun peste voi,
Refuz, să mâ zbat vreodată-n noroi.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu