Aş vrea să fiu o carte, pe care s-o citeşti,
Apoi după citire, să-mi rupi câte o filă,
Să-ţi fiu mereu zălog, doar tu să mă iubeşti,
Dar îţi percep chemarea ta vetusta, inutilă,
Aş vrea mereu să-ţi fiu aproape-n noapte,
Eu să-ţi răspund când tu mă vei striga,
Să fiu mereu al tău fior, parfum de şoapte,
Hrănindu-te flămând, doar cu iubirea mea.
Aş vrea ca leac durerii, o caldă mângâiere ,
Şi un sărut duios, pe fruntea mea de gânduri,
Eu ard de dor ca o facile prin hăuri efemere,
Citeşte-n a mea carte, iubirea printre rânduri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu