Coincidenta ori destin?

             Cine? Ce sunt “EU”? Sunt rodul timpului degizată sub o aripă cu înteles. Sunt o persoană, o fiinţă, un suflet , o minte. În concluzie sunt un "OM". Dar noi oamenii, de regulă mergem pe drumuri diferite care uneori se intersecteaza într-un unghi.Sunt omul care încearca să mearga înainte, dar uneori mă intorc sau prefer scurtatura leneşă a unei diagonale şi decid pripit s-o iau la stânga sau la dreapta.Viaţa mă pune să aleg. Sunt nevoită să aleg dacă mai fac un pas sau nu, sau sunt nevoită să mă las pradă unui impuls.Toate acestea  mă trimit la o intrebare: e “coincidenta”sau “destin”?. Nu ştiu să răspund, dar cred, ca la toate exista o logică. Acum le văd ca un joc de cuvinte, sau o întrebare la care aş răspunde cu o altă întrebare…

      Pentru a încerca să le desluşesc am nevoie de “cuvinte”, dar îmi par atat de inutile pentru a spune ceva despre mine. Am nevoie de “timp”.Ca să-l stăpânesc(pe timp), mă întreb “încotro”? Aş vrea să nu mai privesc în urma ...vreau să mă îndrept spre …”tărâmul nicaieri", acolo unde nu exista legi, reguli, acolo unde orice fiinţa este liberă, acolo unde imaginaţia nu o poate lua razna, unde lumea din palmele mainilor mele, înseamna încredere, puterea de a face ceva nou.Acolo şi numai acolo, să pot refuza cu uşurinţa orice îmi displace, să accept orice mă va ridica de la pamant, orice mă poate duce de la banal la magnific.

     Coincidenţa?Destin? Ca să definesc, cred că am nevoie de “culoare”.Cum s-o găsesc când în jurul meu nu pluteşte speranţa, sau măcar un zambet? De aceea sunt nevoita sa raman la “EU”. Eu care mă pierd înca în “universal meu”. Aici aş vrea să inventez cuvântul”posibil”.Aici să las în urmă regrete, lacrimi, durere. Aş vrea să apelez la artă, speranţă şi voinţa, să mă ajute să îngrop tot ce e negru, sobru, intunecat.

      Coicidenta? Destin?Cred că este acolo unde înca nu am ajuns, decat prin libertatea de exprimare, acolo unde “imposibilul “nu s-a născut….şi nici nu se va naşte, doar ca să ma cunoască pe mine…

”EU”