Doar eu…
Rămân femeia, ce-şi va aduce-aminte,
A noastră desparţire fără cuvinte şi fiori,
Ai presărat în urmă, doar vorbe nerostite
Rămâi mereu prezent în visele din zori.
Sufletul îmi arde ca într-un jar aprins,
Îţi caut gesturile-n prag de disperare,
În urmă ai lăsat, iubiri pe rugul stins,
La suferinţa mea, nimic nu mai tresare.
Nu contenesc, să răscolesc pamântul,
Să caut acceptare la brusca desparţire,
Voi întreba destinul, ce il poartă vântul
În care vis să retrăiesc , a ta mare iubire?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu