La tine mi-e gândul, îţi dau ascultare,
Atinge-l de poţi, el este chemare,
Mă caută-n tine în şoapte de îngeri,
Ascultă-mi durerea, de-a sorţii înfrângeri.
La tine mi-e gândul şi poate credinţa,
Adapă-mi grădina, nu-mi ştrege dorinţa,
Mă simt ca o toamnă de ploaie sedusă
Spre tine-am vărsat durerea ascunsă.
Ai nins cu flori albe cărările pustii,
De unde ai venit şi cine eşti, tu ştii
Mă mângâi cu vorbe, frumos drămuit,
Şi mi-ai dat curajul pe drumul pornit.
Nu vreau prietenia s-o pierdem cândva,
Simbolul frumosului rămân în viaţa ta,
Eu te admir, te preţuiesc, nu uit nicicând
Ce mult ai insemnat, cândva în viaţa mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu