Întreb

acum,

când noaptea îndeamna

 îngerii să cânte,

tu ai rămas  la fel de jovial,

pe veci,

un corp ceresc.

întind o mână către tine,

eu,

să mă simt

din nou ca o prinţesă

din poveşti.

nu te ajung,

deşi prezent tu eşti,

în melodia vieţii mereu eu te găsesc.

rămân

eu,  steaua ta ,

ce arde de iubire,

şi bat la porţile închise.

acum,

tu vezi în râuri  reci

de lacrimi eu mă scald,

întreb

în rugă  cerul,

cuprins de noaptea surdă,

cât oare să mai rabd?