Odă... femeii

O! Dulce şi suavă, tu  femeie

Cere-i mereu iubirii,

Tristeţii să îi deie o dulce alinare,

Apoi singurătaţii să-i dea o-nbraţişare.

Căci ştiu că-ntodeauna

Femeia este una.

Cu-n suflet mare de iubire,

Tu  femeie, poarţi-n culmi tăcute rime

De fericire,

Pe cel ce tu vei pune preţuire

Şi-n sufletu-ţi pribeag,
 Îl treci în nemurire.

O! Tu femeie, dulce şi suavă

Ce porţi în tolba ta de vise,

Tăcutele chemări prin stelele plângând.

Tu porţi în suflet

Şi în gând,

Asemeni vântului hoinar,

Frumoase măşti de carnaval, de care 

Cei pustiiţi…
Nu au habar.

Cu frumuseţea-ţi diafană

Îi poţi purta  de-a pururi

Pe lungi cărări

De vise.

Şi numai tu ii poţi face să vadă,

Minunile din

Paradise.

O ! Numai tu femeie, dulce şi suavă!