Am vrut să o transform în dulce alinare,
Acum doar răsfoiesc trecutul sinuos,
Cu lungi poteci de plâns şi disperare.
Tu mi-ai promis o lungă veşnicie,
În care el, pustiul, să fie plin de flori,
Tu ţii în braţe lumina de la stele, vie
Anemic tu tresari chemarii, te-nfiori.
Oricât te-aş căuta, ramâi o amintire,
Ce au legat două destine de trecut,
Nu contenesc, să fac dovada de iubire,
De spun că te iubesc, rămâi mereu tăcut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu