Să plâng, am căutat locul de plâns,
Într-un ungher al inimii am strâns,
E prea ascuns, să se audă, să se ştie.
Am plâns mereu, de dorul meu pierdut ,
Şi linişte găsesc, de răsfoiesc al meu trecut.
De-acolo voi lua iubirea mea de om,
Iubirea mea de floare, de soare sau de pom.
De plâng, vreau să transform totul în vis
Şi să rămâna visul în”templu”meu închis.
Când plânsul îmi va pare un cântec de viori
Doar bucuria vieţii îmi va trezi fiori.
De plâng, „răul”pe veci vreau să il scot
Cu răul casă bună,să fac acum nu pot .
Nu contenesc, ca puritatea sufletească
Cu grijă s-o hranesc, să o ajut să crească.
De plâng, spăla-voi tot ce e murdar,
Sufletul şterg cu albul meu ştergar,
În stralucirea lui mă voi privi mereu
Cu-o inima curată, nu cu un geamăt greu.
De plâng, sunt demnă de drumul cel ales.
Doar timpul cel săgalnic aduce împlinire,
Va fi rod al speranţei, de mine azi cules
Si-un dor al bucuriei, un vis în devenire.
Promit, ca plânsul să ascund.Să dăruiesc,
Ce-i mai curat, sublim, mai pământesc.
Iubirea, e tot ce a ramas si preţ nu va avea,
Decât, doar pentru-o inimă curată ca a mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu