O fată şi-un băiat, cândva într-o piaţetă,
S-au întalnit umbriţi de-o rază violetă,
Atunci ei s-au privit, apoi s-au definit,
Au scris în doi, o lege, cu tot ce nu-i greşit.
O ea şi-un el, au străbătut ani, care,
Au demonstrat că dragostea nu moare,
Din ea un vis au construit,un vis de neuitat,
“Iubirea lor cea pură şi fără de păcat.”
Ea fata, el băiatul mereu ei s-au venerat,
Iluzia durereii nicicând n-au acceptat,
Mereu în doi pe culmi urcară, coborâră,
Viaţa le-a fost uşoară, frumoasă şi nu dură.
Chiar dacă viaţa lor, a fost ca o comoară
Ea a ales tot viată…el a ales să moară,
Si-atunci s-a năruit a lor basm de iubire,
Având timpul şi spaţiul, ca naş la desparţire.
Baiatul astăzi înger, ea fată… astăzi om,
El azi plutind în ceruri, ea floare sau un pom,
Ea caută o cale, el drumul şi-a găsit,
Veghind duios spre ea , căci azi EL e un mit…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu