Recunoştinţă…

Domnul te-a hărăzit în astă lume să fii mamă,

Cu drag tu ne-ai crescut, ne-ai dezmierdat,

Acum ne înconjori cu îngeri şi ţi-e teamă,

De ce ni se-ntâmplă şi ce ni s-a-ntâmplat…

Tu ai avut pe lume, doar două din păcate,

Că ne-ai iubit pe toţi, aşa cum se cuvine,

Şi te-ai mândrit cu noi, adesea  peste poate,

Lăsându-ţi  la o parte şi dragostea  de sine.

 În lumea  veşniciei , eşti  înger printre stele,

De grija ce ne-o porţi, vorbeşti  acum cu ele,

Durerea  ni-o veghezi, cu sfaturi de la  ele,

Rugându-le de lacrimi, pe faţa să ne spele.

Ai fost  pentru noi toţi, oglindă, drum în viaţă,

Ne-ai însuflat încredere, iubire şi speranţă,

Ne-ai învaţat de omenie, cu sânu-ţi plin de dor,

Şi ne-ai hrănit cu cer senin, cu drag de adevăr.