Ninge

E iarnă,

acum priveşte cum mai ninge

pe case, pe străzi, chiar şi peste noi

Acuma ninge.

Speranţa muta în noi doi, acum

 ea tainic se prelinge,

şi timpul ne declară acum razboi,

căci ninge pe noi,

peste noi doi.

În ochii tăi aş vrea să văd dorinţe

din tainicul amurg al înserarii,

nu vreau să văd doua fiinţe

ce-s sugrumate

acum de lanţul disperării.

Doar cei fără de inimă nu au de a se teme

în noaptea care ninge iară,

doar cei ce beau

 un lapte de blestem

acum nu au

habar de iadul care pişcă şi ne doare,

în timp ce alţii

tot mai cer iubire şi speranţă.

E iarnă,

priveşte cum afară ninge

şi-a noastră inimă

se frânge.

Iubirea nostră-n vânt se stinge

şi-şi pierde azi culoarea,

caci eu nu sunt

 nici visul tău

 şi nu mai sunt nici floarea,

ce  îţi înfrumuseţează

azi cărarea.

Rămân un gol în calea ta,

ce tu-l vei umple în curând

după plecarea mea.

E iarnă,

uite cum mai ninge

tu uită chipul celei care acum

doar plânge.

Ninge!