Da-mi... Doamne !!!

Există moment aproape în fiecare zi când mă întorc în trecut, fără să vreau.Când spun trecut, sufletul şi gândul îmi aleargă la cei care nu mai sunt, mai întâi mama, apoi cel care a fost iubirea vieţii mele, soţul meu...cei pe care i-am iubit mult, mult de tot.Şi asta pentru că oricât aş încerca să las trecutul în urmă, să uit, nu pot uita, si sper în mâine, înca de ieri.Fără voia nimanui, cei ramaşi aici pe pamant, mergem inainte, şi ca într-o anamneză, realizez că şi eu merg înainte. Aş vrea ca oamenii pe care i-am iubit atât, mai precis, amintirea lor, să nu-mi mai aducă atâtea lacrimi, ci zâmbete calde la gândul că au existat vreodată, şi că i-am iubit. Dă-mi putere,D-ne! Da-mi cat  mi-ai dat pâna acum. Lasă-mă să mă trezesc în fiecare zi, şi cu asta mi-ai daruit totul.Dă-mi D-ne puterea să îi tin aproape pe cei dragi, să le fiu alături în fiecare secundă a vieţii mele. Lasă-mă D-ne, să mă bucur de fiecare răsărit de soare, de flori, de oameni, de tot ce mă-nconjoară.Ajuta-ma în viaţă, sa-mi perd sufletul pentru “om”şi lacrima pentru cuvânt.Ajută-mă să păstrez nealterată fărâma de milă, de bunătate, de dăruire, pe care ai sădit-o, când m-ai făurit. Nu vreau la loviturile vieţii, să judec, să ţip, să mă enervez, deşi toate-s omeneşti, şi-s ale noastre, ale oamenilor.Dă-mi D-ne zâmbete, căldură sufletească şi fă ca întunericul să nu fie de neânvins. D-ne, fă-mă să-ţi dau ţie sens, căci tot la tine mă întorc, ori de câte ori simt că nu mai pot, şi numai ţie iţi încredinţez tot ce însemn, şi numai ţie îţi strig..."pe mine, mie, redă-mă, redă-mi”. Pe tine, numai pe tine te ]ntreb...ce rost au victoriile de zi cu zi,dacă nu am cu cine să le-mpart ?... ce rost au lacrimile, când nu există cineva să ţi le poată şterge? Omul crede că a găsit fericirea când a găsit rostul în putere, în victorie, când s-a imunizat de orice sentiment, şi toate i se întâmplă pentru că i se datorează. Cât de amarnic se înşeală !!!De s-ar uita într-o oglindă s-ar speria de chipul straniu, de ochii fara strălucire, lipsiţi de viaţă,pe care i-ar vedea. Nu asta e fericirea. Avea dreptate Minulescu când sunea”Am privit în jurul meu şi-n mine/Mana rece/Pipa rece/Soba rece/Gura rece”. Ai grija D-ne ...nu lasa fericirea să-mi plece pentru totdeauna, fa ca într-o zi să mă trezesc zâmbind, ca şi cum furtuna vieţii ar fi fost un vis, şi să pot din nou să mă scald în lumina dimineţii.