luni, 30 aprilie 2012

Ce mult eu te iubesc

Fără a ta  iubire-s un suflet răvăşit,
Ce caut cu ardoare necunoscut zenit,
Tu erai rădăcina cea care m-a hrănit
Îmi înfloreai surâsul din inimă venit.

Erai un strop de rouă în noua primăvară,
Eu te-am iubit mereu ca şi întâia oară,
Te-ascund în mine-acum, ca pe o floare rară
Să reinviu trecutul, trăit odinioară.

Când lacrimile curg şi sufletu-i pustiu
Şi cum să le opresc aş vrea şi eu să ştiu,
Le-scund sub pleoapele ce-ades le sărutai,
Şi-n nopţile cu lună iubirea mi-o lăsai.

Tresar ades din vis dar visul mi te ia
Şi pustieşte totul în noaptea tristă, grea.
Privesc apoi spre cer şi-ntreb o stea de vrea,
Când oare depărtarea-napoi mi te va da?

Privesc din nou în pumnul vieţii, mai apoi
Stropesc cu lacrimi calde florile ce înfloresc,
Mă simt ninsă de viaţă chemându-te înapoi,
Să-ţi spun măcar o dată… ce mult eu te iubesc.



vineri, 27 aprilie 2012

Eu...trup de „vânt”


Că mai iubit n-am fost o întâmplare,
Sau  adiere-a vântului în calea ta,
Nici frunza toamnei căzută la picioare,
Rămân o floare de „nu mă uita”.

Ascultă şi deschide cerul, ca să vezi
Iubirea mea la care înca mai visezi,
Aminte de-ti aduci, din când în când
Trimite-o mangaiere pe trupul meu de „vânt”.

Şi nu uita la bine şi la greu,
„Trupul de vânt” te va iubi mereu.
Esti brâu de-argint, acum la soare
Tu ai rămas în inima mea mare.

De dorul va-ncerca cu-nverşunare
Să şteargă şi speranţa care doare,
Te-oi fereca în lanţuri de iubire
Şi te-oi păstra ca dulce amintire.









Fleşuri…despre viaţă


Mă simt  învăluită de fum şi amintiri,
Îmi pierd parcă în ceaţă puţinele senzaţii,
Retina-mi proiectează azi umbre şi lumini,
Se derulează totul, în tainice-oscilaţii.

Simt cerul, care arde învăpăiat în zare,
Privesc apoi apusul, se stinge spre-nserat,
In minte-mi  galopează aceeaşi întrebare,
Ce este viaţa?Ştim s-o traim?Are valoare?

E omu-un pescaruş, ce zboară peste mare?
Răspunsul este, nu! El zboară-n nepăsare,
Însufletit de liniştea ce margini ea, nu are.
Omul în zborul său trudeşte şi-apoi moare.

Privesc ceru-nroşit şi zborul spre zenit,
 Gânduri  stângace înşir în schiţe mâzgălite,
Cu scaunele goale e viaţa, spectacol inedit
Ca un sumar de fleşuri, de soarta hărăzit.