Mă simt învăluită de fum şi amintiri,
Îmi pierd parcă
în ceaţă puţinele senzaţii,
Retina-mi
proiectează azi umbre şi lumini,
Se derulează
totul, în tainice-oscilaţii.
Simt cerul, care arde învăpăiat în zare,
Privesc apoi
apusul, se stinge spre-nserat,
In minte-mi galopează aceeaşi întrebare,
Ce este
viaţa?Ştim s-o traim?Are valoare?
E omu-un
pescaruş, ce zboară peste mare?
Răspunsul este,
nu! El zboară-n nepăsare,
Însufletit de
liniştea ce margini ea, nu are.
Omul în zborul său trudeşte şi-apoi moare.
Privesc ceru-nroşit şi zborul spre zenit,
Gânduri
stângace înşir în schiţe mâzgălite,
Cu scaunele
goale e viaţa, spectacol inedit
Ca un sumar de fleşuri, de soarta hărăzit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu