Că mai iubit n-am fost o întâmplare,
Sau adiere-a
vântului în calea ta,
Nici frunza toamnei căzută la picioare,
Rămân o floare de „nu mă uita”.
Ascultă şi deschide cerul, ca să vezi
Iubirea mea la care înca mai visezi,
Aminte de-ti aduci, din când în când
Trimite-o
mangaiere pe trupul meu de „vânt”.
Şi nu uita la bine şi la greu,
„Trupul de vânt” te va iubi mereu.
Esti brâu de-argint, acum la soare
Tu ai rămas în inima mea mare.
De dorul va-ncerca cu-nverşunare
Să şteargă şi speranţa care doare,
Te-oi fereca în lanţuri de iubire
Şi te-oi păstra ca
dulce amintire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu