Ce mult eu te iubesc

Fără a ta  iubire-s un suflet răvăşit,

Ce caut cu ardoare necunoscut zenit,

Tu erai rădăcina cea care m-a hrănit

Îmi înfloreai surâsul din inimă venit.

Erai un strop de rouă în noua primăvară,

Eu te-am iubit mereu ca şi întâia oară,

Te-ascund în mine-acum, ca pe o floare rară

Să reinviu trecutul, trăit odinioară.

Când lacrimile curg şi sufletu-i pustiu

Şi cum să le opresc aş vrea şi eu să ştiu,

Le-scund sub pleoapele ce-ades le sărutai,

Şi-n nopţile cu lună iubirea mi-o lăsai.

Tresar ades din vis dar visul mi te ia

Şi pustieşte totul în noaptea tristă, grea.

Privesc apoi spre cer şi-ntreb o stea de vrea,

Când oare depărtarea-napoi mi te va da?

Privesc din nou în pumnul vieţii, mai apoi

Stropesc cu lacrimi calde florile ce înfloresc,

Mă simt ninsă de viaţă chemându-te înapoi,

Să-ţi spun măcar o dată… ce mult eu te iubesc.