Dar fără “miere", aceasta-mi e greşeala.
Sunt adevărul pur,dar bine-ascuns,
De “tine”,de viată, si chiar, de nepătruns.
Sunt steaua fără somn,dar cu multă lumină,
Care visează în taină, o viaţă mai senină.
Sunt lacrima cea pură, căzută în banal,
Ce nu poate fi stearsă cu asprul tău ştergar.
Sunt o oglindă vie, cu argintul aburit,
In care, uitându-te doar tu m-ai fi găsit
Sunt roua dimineţii ce nu m-ar fi sorbit
Nici răul, nici greul, nici ce-l neprihanit.
Sunt o sesibilitate, bine-ascunsă-n timp,
Ce numai suferinţa mă face să o simt,
Sunt curcubeul zvârlit de ploaie-acum pe cer
O umbra a unei frunze, ce-mprăştie mister.
Sunt iluzia ce-şi face prin gânduri,lin, cărare
Când, D-nul mi-a dat mie noian de disperare.
Da! Sunt o făptură curată, omenescă,
Pe care tot,EL, D-nul a dat-o ca să crească.
Sunt mesageru-i cu suflet şi cu trup
Tot , El m-a-nvăţat, în viaţa, să lupt.
Sunt poate o floare ce greu ,ea, a crescut
Strivită acum de rău, şi de necunoscut.
Sunt pasărea renăscută din jocul ei”divin”
Că mi te-a scos în cale, este doar un destin
Rămân în lumea buna, a “Eu-lui”meu,
Ce-a vieţii cărare, o voi parcurge eu.
Eu ,sunt poarta ce-aşteptă,tăcută şi cuminte
Doar, cerul senin, sa vrea să o alinte.
Sunt esenţa copiilor mei cu râsul innocent,
Pe care eu, hranit-am cu “frumos”,si cu “decent”.
Sunt cântec, cu note, ce greu l-am învăţat,
Prin el dorinţa mea de viata,mereu eu am cântat.
Ramân un imn al bucuriei,un imn fermecator
Cu trupul într-un freamăt ,dar şi purificator.
PS: Sunt …şi voi fi …un om incercat!!!!!!!!!
Dar invins…nici odat’…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu