Răsfoiesc o carte prăfuită

Îmi vin în minte, întrebari şi indoială
Şi-ncerc să le descopăr în scris fară sfială.

Căci viaţa-i plină de iluzii, ciopartită
Şi doar din dulce şi amar e construită.

Incerc să răsfoiesc o carte învechită ,
Pe ea colcăie praful, acum e prafuită,
Eu vreau să-nvaţ, ce poate-odinioară,
N-am reuşit să-nvaţ suficient la şcoală .

Eu vreau să-nvaţ din ea cum visul,
Să nu îl las cutreierând cuprinsul,
Caci el mi-aduce multă suferinţă
Lăsându-mi răni, ce dor a mea fiinţă.

Eu vreau ca să citesc despre durere,
Ce uneori ea leac de vindecare cere,
Dar cum se ştie, eu leac nu am găsit,
Uitarea e pastila, ce eu i-am pregătit.

Citind acum găsesc cuvinte neştiute
Minciuna ,falsitate şi de iubiri trădate .
Citind învăţ şi iarăşi răsfoiesc, privesc
Şi iau aminte cum, de ele mă feresc .

Eu cartea prăfuită, acum am răsfoit
Şi am privit la tot,  şi toate ce-am iubit.
Citesc despre iubire şi multele regrete,
Ce nu vor mai avea, nicicând, ele pereche .

Ajunsă la sfarşit, eu savurez finalul
Si mi-am notat eu sfaturi cu toptanul,
Că viaţa vreau s-o iau acum în piept,
Din ceea ce voi face, nimic să nu regret.