Rugaminte

Dacă  pe-a cerului cupolă deasupra mea mai ies
Clipind tăcute, mii şi mii, de triste stele
Şopti-vor, că au luminat a mea cărare des
Şi martori ele au fost înduioşării mele.
Vor spune-n şoaptă cuvintele-mi de dor,
Dacă-amintirile se vor întoarce în trecut,
Tăcute încerca-vor la mine să te cheme,
Pe drumul nostru doar, de noi el cunoscut .
Ca eu să mai păşesc din vreme-n vreme,
Vor spune nopţii, doar ea să le mai stingă,
Vor spune în oglinda  trmurândă  din izvor
De ochii mei ,ce-au încetat ei să mai plangă.
Vor spune lunii ce-agale trece prin stejari,
Vor povesti de-a sufletului meu sperantă,
Vor  aminti că te-ai jucat ades cu vorbe mari,
Când mă priveai cu ochii reci ca de faiantă.
Pe ele ,eu le rog să-ţi lumineze calea-n veci,
Sa fie bine-ntodeauna, pe unde vrei să treci.
Şi sfaturi bune toate, eu le rog, să-ţi dea ,
Tot ce-i  mai bun în astă lume…dragostea.