Acolo-n vârf de munte…

Aş vrea să ne ascundem pe-un vârf de munte”dacă”,

Un legământ în sufletele noastre ar vrea în veci  să tacă,

Să conjugăm la infinit iubirea, neuitarea,”eu şi tu”

Acolo-n vârf de munte, noi să uităm cuvântul “nu”.

Doar pe un vârf de munte  aş zămisli cuvântul “rai”

Şi-aş aştepta în noapte să-mi spui cu dor tu,”hai”!

Acolo n-aş mai plânge şi fericită-aş fi, eu “dacă”

Mereu aş fi cu tine, uitând pe veci cuvântul “pleacă”.

Să admirăm noi albele troiene, să ne iubim  “săraci”

O pârtie de dor, pe langa râu, în calea mea să faci.

Şoapta vântului de munte, să fie strigăt de iubire,

Şi botezaţi de necuprins, să te hrăneşti cu-a mea privire.

Cu apa râului de munte, spăla-vom pete de noroi,

Şi muntele va învăţa blindeţea  şi iubirea de la noi.

Mulţi ani vom trăi liberi, fără-a rosti mereu cuvinte,

Iubirea  noastră şi respectul, vor  fi în viaţă “punte”.