Din "jertfa blândului destin"

Aş vrea să ningă liniştit, în prag de iarnă,

Să cearnă-n disperare, acum  asupra mea,

Simţind cum cerul, peste mine se rătoarnă,

Iar ţurţurii în plete, în clinchet, vor cădea.

Noi  amândoi să-alergăm prin albele troiene,

De frig sau ger să nu ne temem.Este vreme,

De o iubire fără seamăn, cânt dulce ne-fioara,

 Vom lua-o de la capăt, timizi, ca-ntâia oară.

Şi focul inimii năvalnic, o fi altar, cunună

Straie vor fi  un dar al sorţii, mii de viori răsună

Frumoasa ta  voi fi atunci, ca puntea între nopti

Iar tu să fii “Luceafăr”, frumosul vis, de poţi!!!

Aşa vom învaţa iubite, să ne iubim cu dor

Dând  unul altuia din “jerfa blândului destin”

Iar fericirea va fi drumul lin, zbor  de cocor

Învaluiţi de o iubire… un voal uşor…festin.