Mă simt învăluită de fum şi amintiri,
Îmi pierd parcă în ceaţă puţinele senzaţii,
Retina-mi proiectează azi umbre şi lumini,
Se derulează totul, în tainice-oscilaţii.
Simt cerul, care arde-nvăpăiat în zare,
Privesc apoi apusul, se stinge spre-nserat,
In minte-mi galopează aceeaşi întrebare,
Ce este viaţa? Ştim s-o traim ? Are valoare?
E omul un pescaruş, ce zboară peste mare?
Răspunsul este, nu ! El zboară-n nepăsare,
Însufletit de liniştea ce margini ea nu are,
Omul în zborul vieţii, trudeşte şi-apoi moare.
Privesc ceru-nroşit şi zborul spre zenit,
Gânduri stângace înşir în schiţe mâzgălite,
Cu scaunele goale, e viaţa, spectacol inedit,
Ca un sumar de fleşuri , de soarta hărăzite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu