Nostalgie

Ascult  cântecul muzei  în glas pământenesc,

Rătăcitor alunec prin voluptatea lunii,

Mă-ncântă azi o harfă,  ce ţese-n paradis,

Povestea vieţii mele, o filă-n cartea lumii.

Născută-n veacuri, în sufletul meu creşte,

Este deschiderea spre-oceanul năzuinţei,

E pasul curajos spre-ndemnul, ce fireşte

Se-ndreaptă cu speranţa, tablou al biruinţei.

De elemente-i  vor lipsi, jur îl voi termina

Şi fiecare particica a mea, în el voi integra.

Mă voi lăsa încurajată de iubire poate,

Ea, tainic se ascunde în depărtata noapte.

Când norii negri s-or topi în razele de soare,

Eu istovită fi-voi de anii, bătrâneţii

Vreau  viaţa s-o văd, fragmente de culoare,
În linişte să meditez, la anii tinereţii…