2012, iată am trecut în noul an..iată am mai dat o filă din cartea vieţii. Mă uit în oglindă şi readuc în minte, chipul de altă dată. Mă întreb unde este femeia fericită, veselă, frumoasă de odinioară?
Că viata este ireversibilă, am conştientizat din todeauna, dar mi-am dorit, dacă, totuşi îmbătrânesc, să îmbatranesc “frumos”. Cel puţin pâna acum dorinţa mi-a fost îndeplinită, chiar dacă furtunile vieţii au fost puternice şi aspre…M-am întrebat, adesea, de ce femeia are atâta nevoie de oglindă?
Da! Avem nevoie pentru siguranta noastra, în raport cu cel de lângă noi… Cum adică? Ştim foarte bine că nu s-a inventat o oglinda, care să ne arate şi interiorul sufletului nostru, uneori cu foarte multe calităţi, iar oglinda descoperita deja, nu arată, decât exteriorul, ceea ce poate vedea oricine. Frumuseţea fizică şi tinereţea nu durează o veşnicie. Deşi raportate la tineretea si frumuseţea sufletului, care o simţim în noi, ne place să ne hranim cu această iluzie, că suntem încă tinere, oglinda ne pune faţa în faţa cu adevărul. Cu toate acestea, oglinda nu ne poate contrazice de adevarul din interiorul nostru .
Odată cu trecerea anilor, imaginea noastră se maturizează, noi ne maturizăm, devenim mai complexe. Oglinda va ramâne prietenul cel mai sincer, care ne va spune adevărul despre exterior.Ea va confirma gentil faptul, că ne stă bine asa, deoarece înfaţişarea noastră este produsul unei experienţe de viaţa, “viaţa noastră”. Dacă de experienţa de viaţă ce am acumulat-o, si, care ne defineste pe viitor ca om nu ne este rusine, ne va face sa iubim omul care stă acum în faţa oglinzii, si-l vom vedea mult mai frumos.
Un sfat sincer si prietenos: s[ avem grij[ ce facem cu viaţa noastră, dacă vrem, ca atunci când îmbătrânim, oglinda să ne arate mai frumoşi. După o anumită varstă vom avea nevoie să ne privim în “oglinda conştiinţei noastre” cea mai sinceră oglindă şi, să nu uităm, că singura oglinda care nu deformează realitatea este “oglinda sufletului”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu