vineri, 30 decembrie 2011

Încerc să înţeleg

Privesc tăcută, acum oraşu-n care plouă,
Păşesc parcă agale, cătând o lume nouă.
Văd oameni trişti, păşesc pe trotuare,
Păşesc înganduraţi, căzuţi pacă-n visare .

Păşesc şi eu prin ploaie, păşesc prin Univers
Si-ncerc să înţeleg, ce nu am înţeles .
Dar negăsind răspuns, cobor în lumea noastră
Şi las în urmă ploaia, cea rece şi sihastră.

Cadenţa picăturilor deşteaptă-a mea visare,
În gânduri îmi apare aceeaşi întrebare,
De ce nu pot şi eu rămâne prinre stele,
Să pot, să-ţi fiu alături, pierdută printre ele?

Ne-om ţine iar de mână, şi iarăşi împreună,
Ne vor cânta pe rând toţi îngerii în cer cu lună,
Ne vom privi în ochi sub Galaxia albastră,
Ne-om aminti de viaţa şi de iubirea noastră.

Îmbraţişaţi vom povesti de tot şi toate,
Vom căuta umbrela unui nor în noapte,
Tu fruntea-mi vei atinge cu mângaieri duioase,
Iar eu voi număra, secundele rămase.

Când, iar te vei întoarce în cer cu multe stele,
Şi eu din nou rămân, cu gândurile mele,
Învaţă-mă eu ce să fac, şi cui să cer apoi,
Pe tine să te-ntoarcă, o clipă lângă noi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu