Ca o nebună l-am luat acuma cu chirie.
Şi n-am să-arat câte lacrimi în el am strâns,
E prea ascuns, să se audă, să se afle, să se ştie.
De plâng, sunt demnă de drumul cel ales.
Doar timpu-l săgalnic, îmi va aduce împlinire.
Si numai rodul speranţei, de mine acum cules
În sufletul, în lacrimi îmi va da iar nemurire.
De plâng,vreau să transform totul în vis
Şi visul de trecut rămane în sufletu-mi închis.
Mai simt cum eu tresar la recile-i fiori,
Când plânsul îmi apare un cânt trist de viori.
De plâng,eu plâng de dorul meu pierdut ,
Şi linişte găsesc doar răsfoind al meu trecut.
De-acolo voi pastra, iubirea mea de om,
Iubirea mea de floare, de soare, sau de pom.
De plâng ,eu “raul”din suflet vreau să-l scot
Casă buna cu răul să fac, nu vreau, nu pot .
Şi nu voi înceta ca puritatea -mi sufletească
Să o hranec cu grijă ,să o ajut să crească.
De plâng, eu vreu să spăl tot ce-i murdar,
Şi sufletul să-l şterg cu albul meu ştergar.
În stralucirea lui mă voi privi cu drag mereu
Cu-o inima curată, nu cu un suflet greu.
De plâng, prin lacrimi tuturor eu dăruiesc,
Ce-i mai curat, sublim şi ce-i mai pământesc.
E singura avere ce mi-a ramas, ea preţ nu va avea,
Decât doar pentru-o inimă, curată ca a mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu