Promisiune ...celor ce-au rămas

Deşi eu vreau să nu mă-ntorc
În urma mea să mai privesc,
Tu vii ades în gândul meu
Şi-mi tulburi liniştea mereu.

Tu enigmatic şi cuminte
Când rostul ţi l-ai terminat,
Te-ai departat fară cuvinte
Şi totul pare, c-ai uitat.

Si lungă mi-a fost suferinţa
Tăcerea nu o-nţelegeam,
Dar mi-a răspuns acum dorinţa
Să nu aleg, ce alegeam.

Să  văd că viaţa e frumoasă,
Să fiu eu floarea cea aleasă
Şi să-aleg drumul spre înainte
Cu fruntea sus, cu dor firbinte .

Să fiu în viaţa sprijinul cel care,
Îl cer, sau au nevoie , azi şi mâine
Să fiu o alinare pentru fiecare ,
Lor, ce-au rămas acum cu mine.

Lor le dedic astazi eu viitorul
Lor viaţa mea ce-a mai ramas.
Ascund în suflet lacrima şi dorul
Şi numai liniştii tăcute ii dau glas.

Eu pentru ei acum cu disperare,
Trecutul vreau sa-l dau uitării
Doar gândul bun să dau la fiecare

Aşa să trecem pragul disperarii.