Promisiune

Încerc, să nu mai scormon prin ţarina şi scrum,
Prilejuri de durere, în biata cale-a vieţii.
Încerc, să-mi scald privirea, în roua dimineţii,
Să nu tresar nicicum, la urmele din drum.

Nu vreau să-ascult ţărâna cu sfatul ei în van,
Nu vreau s-o-ntrebe ochii ce-au plâns pe a sa cale,
Caci tuturor ne este scris în cartea vieţii,dor şi jale,
Doar viaţa-i un răboj, în care scriem ca-ntr-un plan.

Aici sunt însemnate şi drumuri, şi poteci,
Şi dragostea, şi ura, şi mila, şi păcatul.
De când ne naştem, şi pâna ce zburăm spre-naltul,
Şi trecem în a noastră  nefiinţa, căindu-ne pe veci.

În viaţă avem parte, de lacrimi şi noroi,
Da, lacrima e birul cel mai de preţ al vieţii.
Cu ea, iubirea şi dragostea, mai sunt drumeţii,
De care-ntodeauna avut-am parte noi .

De-aceea voi privi cât pot cu ochi senini,
Cu-o dulce mângaiere în scurta cale-a vieţii,
Voi cauta să văd şi-n pâcla şi în seninul dimineţii,
Un rost în viaţă, un ideal la care să ma-nchin.